Ala Golțeva
Duceți-o de-aici pe soție!
Pe zăpadă deja-ți curge sângele,
Ești rănit! Nu poți asta schimba.
Ai dureri, dar încearcă și-nvinge-le -
Lovitura urmează a ta!
Și acum în momentele groaznice
N-ai ce spune și nu poți să zici.
El repetă în chinuri năprasnice:
-Pe soție duceți-o de aici!
Ah, duceți-o de-aici pe soție!
Iar acum aș dori să-mi jurați -
De se-nchid ochii mei pe vecie,
Pe ai mei copilași nu-i lăsați!
Nu mai zboară în vântul cald pletele-i,
Fruntea lui pentru veci a pălit.
În zadar îl așteaptă prietenii
Chiar și punciu-n pocal s-a răcit
Profeția acea enigmatică
S-a-mplinit după cum și scria
Însă văduva e singuratică,
Nu vă iartă nici Domnul, nici ea...
Ah, duceți-o de-aici pe soție!
Iar acum aș dori să-mi jurați -
De se-nchid ochii mei pe vecie,
Pe ai mei copilași nu-i lăsați!
Viscolește azi lângă biserică -
El pe ultimul drum e condus...
Te-nconjoară al străzii-ntunericul -
Straie negre Rusia și-a pus.
L-ai ucis și în rând ești cu famenii,
Ești un blond, un străin, un frumos,
Însă tu ești un om ca toți oamenii -
Doar un EL în Rusia a fost.
