Vadim Egorov
Pălărioare...
Grădinița din câmpii
Are fiice, nepoțele...
Zeci de albe pălării -
Ciupercuțe și umbrele.
Sunt doar niște copilași,
Încă bolta e senină.
Pân-la râu sunt doar doi pași,
Pân-la iad - o săptămână.
Dar deja în Leningrad
Este foamete și moarte!
Grădinița a plecat
De război cât mai departe.
Orice mamă duce-un dor
După Anca sau Ilie,
Când dispare într-un nor
Cea mai scumpă pălărie...
Avionul cunoscut
Tot vaporul amenință -
Crucea neagră-a apărut
Lângă gingașe ființe!
A la guerre comme à la guerre!
Nimeni, nimeni nu mai scapă!
Dar arată ca-n infern
Pălăriile pe apă...
Nu putem admite noi
Ca din nou să se repete!
Crește-ar ei după război,
Ar avea băieți și fete...
Însă astăzi alți copii
Râd c-o voce sunătoare;
Norii albi și străvezii
Parcă-ar fi pălărioare...
