вторник, 23 января 2018 г.

Михаил Васильевич Исаковский: "Враги сожгли родную хату..." (перевод на румынский язык)

Mihail Isacovski

,,Întreaga viață-i sfărâmată..."


Întreaga viață-i sfărâmată…
Tu te-ai întors și vezi acum:
Din totul ce-ai iubit vreodată
O mână a rămas de scrum.

Tu, care gloria o duce,
Tu, care țara ți-ai salvat,
Nu poți pleca de la răscruce
Și, de durere apăsat,

Tu nu te miști… În clipa ceea
Nu poți să crezi… cu ea vorbești
,,Hei, draga, scumpa mea femeie,
De ce nu vii să mă-ntâlnești?

Acum te rog să pui o masă,
Să chemi vecinii toți la noi
E sărbătoare mare-n casă:
Eu m-am întors de la război".

Soldate, nu te mai așteaptă.
Ea glasu-ți nu-l va auzi
Și vocea ei cea înțeleaptă
Urechea nu-ți va îmblânzi.

Cândva era aici o vatră,
Acum e apă și nămol…
Ai pus o sticlă pe o piatră.
De-acuma sufletul ți-i gol.

,,Te rog, de-acolo pentru toate,
Nevastă, nu mă dojeni:
Eu aș cinsti în sănătate,
Dar vremea e de-a pomeni.

Se întâlnesc băieți și fete
Dar nu ne vom vedea și noi…"
Tu bei și bei nu că ți-i sete,
Să-ți stingi durerea, și apoi

Să zici: ,,Eu am scăpat cu bine,
Mă retrăgeam și învingeam
În timpul cela doar la tine
Și la copii eu mă gândeam…"

Tu plângi și ai uitat de toate,
De parcă viața s-a sfârșit…
Medalii bine meritate
În Budapesta ai primit.

понедельник, 22 января 2018 г.

Dimitrie Bolintineanu: ,,Muma lui Ștefan cel Mare" (traducere în limba rusă)

Димитрие Болинтиняну

Мать Штефана Великого



I
Во дворце старинном, в комнате своей,
Где бежит в долине маленький ручей,
Молодая дева смотрит вдаль, рыдая,
И вздыхает вновь, чего-то ожидая...
Муж её любимый, сердцу дорогой,
На войну ушёл и не пришёл домой.
Очи голубые орошают слёзы,
Словно васильки предутренние росы.
Кудри золотые падают на грудь,
И бледны ланиты... деве не уснуть.
Но свекровь-царица с нею говорила,
И с её речами возвращались силы...

II
В этот час полночный без одной минуты
Кто стучится в замок, молит о приюте?
,,Я твой Штефан, мама, твой любимый сын,
Я вернулся с боя без людей, один.
Небеса сегодня нас не пощадили
И османы войско малое разбили.
Но открой ворота... Я ведь окружён,
Ранен я, и холод жжёт со всех сторон!''
Сей же час девица к окнам подбегает.
Но свекровь-царица дальше не пускает...
Вышедши к воротам, гордая стоит,
И родному сыну жёстко говорит:
,,Что ты, добрый странник? Штефан мой далёко;
Там клинком он блещет, где рекой широкой
Льётся кровь; за землю нужно воевать...
Если ты тот самый, я тебе не мать!
Если, мне желая принести страданья,
Посылает небо это испытанье,
Изменив у сына благородный дух;
Если ты - мой Штефан, и не лжёт мне слух,
В дом тебя впущу я, коль придёшь с победой!
Моему завету в этой битве следуй -
Возвращайся к войску! Голову сложив,
В памяти народной будешь вечно жив!''

III
Штефан, возвратившись, войско созывает,
С недругом проклятым бой возобновляет.
Гибнет враг разбитый в поле боевом,
Падая, как колос, срезанный серпом.

воскресенье, 21 января 2018 г.

Александр Сергеевич Пушкин: "Я Вас любил: любовь ещё, быть может..." (перевод на румынский язык)

Aleksandr Pușkin
,,Eu V-am iubit, și dragostea mea încă..."



Către Anna Kern

Eu V-am iubit și dragostea mea încă
Probabil că mai arde, doar un pic;
Dar lasă ea să nu Vă mai frământe:
Nu vreau să  Vă-ntristez eu cu nimic.

Eu V-am iubit, lipsit de armonie:
Eram gelos, ba teama se ivea…
Eu V-am iubit cu-atâtă gingășie,
Cum un alt om să Vă iubească-aș vrea.

суббота, 20 января 2018 г.

Степан Петрович Щипачёв: "22 июня 1941 года" (перевод на румынский язык)

Stepan Shchipachiov
22 iunie 1941


Credeai că florile deja-ngheţau
De ceaţa palidă acoperite;
Iar zorile, ce încă se trezeau,
Nu doar de-ai noştri ochi erau privite.

O  floare lângă alta se pleca,
Petalele-i fiind scăldate-n rouă.
Atunci, cafeaua terminând, urca
În tanc duşmanul… Vine ziua nouă

Şi lumea-ntreagă nici nu bănuia
Că despre linişte putea să uite...
Ah, cine, zi-mi, te rog, atunci ştia,
Că între pace şi război sunt 5 minute?

N-aş fi cântat de altceva deloc,
N-aş regreta, că mi-am ales cărarea,
Dac-aş putea, fiind soldat, sub foc
Să strig atunci: ,,Pericol! Deşteptarea!”

среда, 17 января 2018 г.

Dumitru Matcovschi: ,,Chipul tău" (traducere în limba rusă)

Думитру Матковски
Ты


До сих пор любил ли я когда-то?
Но стою ребёнком пред тобой,
Светлою, красивою. Всегда ты
Молода и сердцем, и душой.

Верю звёздам, верю в страсти пламя,
Верю в шум ореховых листов,
Сдвину горы. Драгоценный камень
Принести к ногам твоим готов.

Речь твоя – желанная услада,
Что пьянит сильнее, чем вино,
И твоё презренье хуже яда,
Убивает всё во мне оно.

Верю в солнце, в бездну голубую,
Верю в предстоящую судьбу,
Умолишь в пучину пасть морскую –
Брошусь исполнять твою мольбу.

А весною травка зеленеет,
Как трава, ясны глаза твои,
Тот, кто им всего лишь раз поверит,
Тонет в море неземной любви.

Есть моя душа и честь, и имя.
Не жалею о своей судьбе.
Волосы мои осыпал иней,
Молодость живёт ещё в тебе.                                                                          

вторник, 16 января 2018 г.

Булат Шалвович Окуджава: "До свидания, мальчики!" (перевод на румынский язык)

Bulat Okudzhava
Să vă-ntoarceți cu bine-napoi!



Cât necaz ne-ai adus tu, războiule!
S-au trezit toți băieții bărbați.
Plâng mămicile, plâng și surorile -
Frații, fiii deja sunt soldați.

Este mare durerea părinților
Când copilu-i luat de război.
Eu mă rog în continuu sfinților
Să vă-ntoarceți cu bine-napoi!

Nu v-ascundeți de foc și de tunetul
Unei puști, de furtuni sau de ploi,
Însă totuși aș vrea din tot sufletul
Să vă-ntoarceți cu bine-napoi!

Câtă jale aduci tu, războiule!
Ieri - o nuntă, dar azi - un impas...
Toate rochiile, chiar și florile,
Surioarelor mici le-au rămas.

Au ales atunci nu piruetele,
Ci să apere patria sa.
Bârfa bârfă rămâne, dar, fetele,
Nu contează că nu veți dansa.

Ele nu sunt decât niște sunete.
Se mândrește o țară cu voi...
Dar se roagă acum mii de suflete
Să vă-ntoarceți cu bine-napoi!

понедельник, 15 января 2018 г.

Александр Сергеевич Пушкин: "Во глубине сибирских руд..." (перевод на румынский язык)

Aleksandr Pușkin
,,Întemnițati, încătușați..."



Întemnițați, încătușați,
Aveți mândrie și răbdare.
Nu în zădar atunci ieșeați,
Al vostru ideal nu moare.

Nenorocirea a sosit,
Dar împreună cu speranța;
Lumină v-a adus în viață
Și demnitatea a trezit...

Cum se aude vocea mea
Cea liberă și sunătoare,
Iubirea dulce, arzătoare
Destinul vă va mângâia.

Veți fi cândva descătușați
Și temnițele ruinate!
Veți savura din libertate
Și întâlniți veți fi de frați!

воскресенье, 14 января 2018 г.

Георгий Аркадьевич Шенгели: "Льстец" (перевод на румынский язык)

Gheorghii Șengheli
Lingușitorul



Discută-n Club Englez și clopotele bat,
Iar în Kremlin cu un jandarm se duce
Poetul izgonit... Condus e la-mpărat.
Privirea lui o poartă ca pe-o cruce.

,,Ai prins la minte tu acolo-n sat?
Voi controla ce scrii...” Mă plec acum la mână?
Pe cinci din ei deja ai spânzurat
O sută douăzeci – la ocnă și la chinuri.

Gândește bine! Tu la țară ai să fii
Lipsit și de prieteni și de muză...
Nu merg acolo! Nu! ,,Tu n-ai decât să scrii;
Să mă slăvești, o voi primi drept scuză...”

Da? Poate... poate-un vers cât mai nevinovat
Pe cineva din ei, din frații mei de școală
Măcar cumva, cumva să-i fi de jug salvat?
Și ochii îndrăzneți poetul pleacă-n poală.

Iar seara-n cameră strângându-și mâna-n pumni
De ciuda care sufletul neîncetat îi curmă
Penița-și ronțăie, și scrie mai pe urmă:
,,E plină țara de minuni"

четверг, 11 января 2018 г.

Фёдор Иванович Тютчев: "29-е января 1837" (перевод на румынский язык)

Fiodor Tiutcev

29 ianuarie 1837


A cui era această mână,
Ce-mpuşcătura a făcut?
Un geniu bine cunoscut,
Poetul este în ţărână.
Şi nu contează-a săvârşit
Sau el nu poartă nicio vină.
Căci judecata cea divină
Ruşinea i-a pecetluit.

Tu, care lângă mine eşti,
Zâmbind, ca pentru prima oară,
Ţărâna îţi va fi uşoară,
În pace să te odihneşti!
În ciuda bârfei, nu se stinge
A ta lumină – o-nmulţesc!
Erai un cor dumnezeiesc,
Dar nu cu mir stropit – cu sânge.

Şi sângele-a spălat ruşinea
De pe aceea ce-i mai sfânt.
Tu mândru intri în pământ,
Lăsând în doliu mulţimea.
Va fi durerea alinată,
Va fi mişelul judecat.
Tu, însă, nu vei fi uitat
În ţara noastră niciodată!

среда, 10 января 2018 г.

Константин Михайлович Симонов: "Открытое письмо" (перевод на румынский язык)

Constantin Simonov 

O scrisoare deschisă


Simt datoria să vă spun:
Scrisoarea e în mâini străine,
Acea, pe care, presupun,
S-o scrieți n-ați avut rușine.

Destinatarul n-o primi,
N-a fost jignit de vorba crudă.
Cuvintele nu-l pot răni –
E prea departe să le-audă.

În zori de zi el s-a pornit
În lupta cea istovitoare –
Atuncea încă n-a venit
Cumplita veste în scrisoare.

A fost rănit și sângera,
Și astăzi îl aud cum geme...
Trăiți în pace că era
Atunci să afle prea devreme.

El a căzut și a murit,
Dar nu primi acea scrisoare
Ce l-ar tăia fără cuțit,
Fiind menită să-l omoare.

Ce ar mai fi de-adăugat?
Desigur, după lupta-n flăcări
În parc noi l-am înmormântat
Și-o stea am instalat alături.

Un plop deasupra s-a plecat,
Acoperind cu frunza-i deasă
Mormântul... Scuze, am uitat,
De el demult nu vă mai pasă.

De dimineață a venit
Poștașul. Și îmi cer iertare
Că împreună am citit
A răposatului scrisoarea.

Probabil, nu vă amintiți
De-acele drastice cuvinte.
Chiar de nu vreți să le-auziți,
Eu totuși vi le-aduc aminte.

Un alt bărbat ați cunoscut.
Soț bun să fie el încearcă.
Iar fostul soț, chiar de-ar fi vrut,
Nu are unde să se-ntoarcă.

Vă este soțul înstărit
Și viața plină de plăcere.
Soldatul ce V-ar oferi?
Nimic nu poate să ofere.

Să nu aștepte el răspuns –
De promisiuni să Vă scutească.
Un alt cuvânt dac-ați fi spus,
Nu cred mai mult să îl rănească.

Noi cu prietenii-am parcurs
Aceste rânduri cu răbdare...
Doar asta ați avut de spus?
Credeam că despărțirea doare.

,,Să mă scutești...”, ,,Un alt bărbat…”...
Să scrieți cum așa se poate?
Soldat era și a luptat,
Ca ceilalți, pentru libertate! 

Judecător nu vreau să fiu,
Căci viața este schimbătoare –
Pe unu-l lasă chiar de-i viu,
Iubesc pe altul chiar de moare.

Dar totuși cum ați îndrăznit
Făr-ca o moarte să admiteți
În plic ce pare-obișnuit
O molimă să ne trimiteți?

Ei bine, nu vă este drag,
Nu vreți să-l aduceți aminte.
Puteați să fiți (pun rămășag),
Scriind, atentă la cuvinte.

Soldatul nu e vinovat
Că n-are timp să se-odihnească –
De datorie, de luptat
Nu poate nimeni să-l scutească.

Să scrieți e-ntr-atât de greu
Amarnic dar cu demnitate?
N-aveți cuvinte? Știu chiar eu,
Puteau să fie-mprumutate.

Sunt o mulțime de femei
Aici, frumoase și iubite.
Ar ști să scrie pentru ei
Cuvinte dulci și potrivite.

Ar fi găsit, de n-ați putut,
O mângâiere, alinare.
Le mulțumim că au avut
O inimă și-un suflet mare.

Sunt alte fete. Ne iubesc,
Indiferent de ce-o să vină.
Le scriu azi lor. Mărturisesc,
E doar a Dumneavoastră vina

În faptul că bărbații lor,
Dormind adeseori cu arma,
Scrisori și să primească vor,
Și plicul îl deschid cu teamă.

N-ați scris scrisoarea-ntr-un ceas bun –
Mai bine-ar fi să n-o citească
Niciun soldat. Mă tem acum –
Dar dacă o să mai primească

Așa scrisoare cineva?
În fața doamnelor răspundeți!
Ați vrut să ne-ndoim cumva?
N-ați reușit! Cum să ascundeți

Un suflet unde focu-i stins?
Greșeala nu Vă e-n aceea
C-ați scris, ci-n faptul c-ați pretins
La dreptul de a fi femeie.

Iar fostul soț deja-i ucis.
Trăiți cu altul... Fiți pe pace –
Nimic nu are el de zis,
Și în oraș nu se va-ntoarce.

El n-are ce Vă reproșa
Și Vă scutește de-orice vină.
El nu Vă va vedea așa –
Ținând un alt bărbat de mână.

Va fi nevoie să-l iertați
Pe fostul soț doar pentru una –
Scrisorile, chiar de-l uitați,
Vor mai sosi timp de o lună.

Aici nu poți schimba nimic –
Mai iute-i moartea ca scrisoarea.
În toamnă ele vor veni –
Din iulie-i dat în uitare.

Acolo-n fiecare rând
Își laudă a sa nevastă.
Acele vorbe retragând,
Spun: nu sunt despre Dumneavoastră.

Nu vom uita, n-ar fi corect –
Așa ceva cu greu se uită.
Cu toată lipsa de respect,
Cei de pe câmpul său de luptă.

понедельник, 8 января 2018 г.

Александр Сергеевич Пушкин: "Евгений Онегин" (глава VIII, строфы XLII-XLVII) (перевод на румынский язык)

Alexandr Pușkin

Evghenii Oneghin (capitolul VIII, strofele XLII-XLVII)



XLII
Nu-i spune ea acum să plece,
Dar ochii nu și-a aplecat.
Nu se opune - mâna-i rece
El o sărută ne-ncetat.
La ce acuma se gândește?
Ceva timp nimeni nu vorbește
Și în sfârșit ea a rostit:
-Ajunge. Iată, a sosit
Și clipa-n care nu se minte.
Oneghin, sper că n-ați uitat
Cum în gărdină ne-am plimbat;
Atent și cu luare-aminte
V-am ascultat povața eu?
Și cred că azi e rândul meu.

XLIII
Eram atunci eu mai frumoasă,
Mai tânără... Și v-am iubit.
În inima misterioasă,
Vă rog să-mi spuneți, ce-am găsit?
Ce mi-ați răspuns atuncea oare?
Iubirea unei visătoare
Vi se ivea de zeci de ori.
Și azi prin mine trec fiori,
De îmi aduc aminte bine
Acea privire, vorbă, glas...
Dar în acel amarnic ceas
Ați procedat cum se cuvine.
Ați fost corect, mărturisesc
Și astăzi chiar vă  mulțumesc.
         
XLIV
Atunci, departe de elită,
În liniște, nu v-am plăcut...
Cu ce sunt mai deosebită,
De mă râvniți atât de mult
Anume de această dată?
De-aceea oare că-s bogată
Sau poate pentru c-al meu soț
E-un general, stimat de toți,
Îl știe curtea-mpărătească
Și eu încep să intru-n ea?
De-aceea că rușinea mea
Pe toți i-ar face să bârfească,
Și-orice cuvânt de dânșii spus
Respect dorit v-ar fi adus?

XLV
Plâng... Dacă despre biata fată
Aminte v-ați adus cândva,
Aș vrea să știți că niciodată
Acea-ntâlnire n-aș schimba
Pe lacrimi și pe scrisorele...
Priveați la visurile mele
Ca la năzbâtii de copil,
Atunci eu arătam umil.
Dar milă vă era de mine,
Mi-ați spus că nu-s pe-al vostru plac.
De ce de dragul unui fleac
Să-nduri asemenea rușine?
Să fii un rob, cum mulții sunt,
Al unui sentiment mărunt?

XLVI
Acum vedeți că sunt bogată
Dar are bogăția rost?
Aș vrea să mă întorc odată
Acolo unde am mai fost.
Aș arunca eu în uitare
Luxoasa asta-nfățișare
Mi-aș reîncepe viața mea
Cea liniștită. Totu-aș da
Să pot veni-n acea grădină
Unde  cândva V-am cunoscut,
Să pot citi la fel de mult
Sub bolta să admir senină
Cu dragostea de copilaș
Al bonei ultimul locaș.

XLVII
A fost aproape fericirea,
Dar este totul hotărât!
Nu pot eu să-ți ofer iubirea.
Deja eu m-am căsătorit.
De maică-mea am fost rugată,
Credeam că sunt de toți uitată
Și nu-mi păsa. Eu m-am convins
C-așa-i mai bine și-am decis!
Te rog eu: de ți-s dragă ție,
Să uiți de mine. Nu mai sânt.
Te mai iubesc - de ce să mint? -
Dar sunt a altuia soție!
Poți să rămâi, să plângi, să pleci -
Eu nu-l voi înșela în veci!

Николай Алексеевич Некрасов: "Русские женщины" ("Княгиня Трубецкая") (отрывок) (перевод на румынский язык)

  Nikolai Nekrasov DOAMNELE RUSIEI CNEAGHINA TRUBEȚKAIA (fragment) CNEAGHINA   (intră în casa de la stație) La Nercinsk plec eu! Înhămați!...