Mihail Isacovski
,,Întreaga viață-i sfărâmată..."
Întreaga viață-i sfărâmată…
Tu te-ai întors și vezi acum:
Din totul ce-ai iubit vreodată
O mână a rămas de scrum.
Tu, care gloria o duce,
Tu, care țara ți-ai salvat,
Tu, care țara ți-ai salvat,
Nu poți pleca de la răscruce
Și, de durere apăsat,
Tu nu te miști… În clipa ceea
Nu poți să crezi… cu ea vorbești
,,Hei, draga, scumpa
mea femeie,
De ce nu vii să mă-ntâlnești?
Acum te rog să pui o masă,
Să chemi vecinii toți la noi
E sărbătoare mare-n casă:
Eu m-am întors de la război".
Soldate, nu te mai așteaptă.
Ea glasu-ți nu-l va auzi
Și vocea ei cea înțeleaptă
Urechea nu-ți va îmblânzi.
Cândva era aici o vatră,
Acum e apă și nămol…
Ai pus o sticlă pe o piatră.
De-acuma sufletul ți-i gol.
De-acuma sufletul ți-i gol.
,,Te rog, de-acolo pentru toate,
Nevastă, nu mă dojeni:
Eu aș cinsti în sănătate,
Dar vremea e de-a pomeni.
Se întâlnesc băieți și fete
Dar nu ne vom vedea și noi…"
Tu bei și bei nu că ți-i sete,
Să-ți stingi durerea, și apoi
Să zici: ,,Eu am scăpat cu bine,
Mă retrăgeam și învingeam
În timpul cela doar la tine
Și la copii eu mă gândeam…"
Tu plângi și ai uitat de toate,
De parcă viața s-a sfârșit…
Medalii bine meritate
În Budapesta ai primit.
Комментариев нет:
Отправить комментарий