Gheorghii Șengheli
Lingușitorul
Discută-n Club Englez și
clopotele bat,
Iar în Kremlin cu un jandarm se duce
Poetul izgonit... Condus e la-mpărat.
Privirea lui o poartă ca pe-o cruce.
,,Ai prins la minte tu acolo-n sat?
Voi controla ce scrii...” – Mă plec acum la
mână?
Pe cinci din ei deja ai spânzurat
O sută douăzeci – la ocnă și la chinuri.
Gândește bine! Tu la țară ai să fii
Lipsit și de prieteni și de muză...
Nu merg acolo! Nu! ,,Tu n-ai decât să scrii;
Să mă slăvești, o voi primi drept scuză...”
Da? Poate... poate-un vers cât mai nevinovat
Pe cineva din ei, din frații mei de școală
Măcar cumva, cumva să-i fi de jug salvat?
Și ochii îndrăzneți poetul pleacă-n poală.
Iar seara-n cameră strângându-și mâna-n pumni
De ciuda care sufletul neîncetat îi curmă
Penița-și ronțăie, și scrie mai pe urmă:
,,E plină țara de minuni"
Комментариев нет:
Отправить комментарий