Fiodor Tiutcev
29 ianuarie 1837
A cui era această mână,
Ce-mpuşcătura a făcut?
Un geniu bine cunoscut,
Poetul este în ţărână.
Şi nu contează-a săvârşit
Sau el nu poartă nicio vină.
Căci judecata cea divină
Ruşinea i-a pecetluit.
Tu, care lângă mine eşti,
Zâmbind, ca pentru prima
oară,
Ţărâna îţi va fi uşoară,
În pace să te odihneşti!
În ciuda bârfei, nu se stinge
A ta lumină – o-nmulţesc!
Erai un cor dumnezeiesc,
Dar nu cu mir stropit – cu sânge.
Şi sângele-a spălat ruşinea
De pe aceea ce-i mai sfânt.
Tu mândru intri în pământ,
Lăsând în doliu mulţimea.
Va fi durerea alinată,
Va fi mişelul judecat.
Tu, însă, nu vei fi uitat
În ţara noastră niciodată!
Комментариев нет:
Отправить комментарий