Кондратий Фёдорович Рылеев: "Иван Сусанин" (перевод на румынский язык)

Kondratii Râleev

Ivan Susanin

-Pe unde ne duci tu? De drum încă zici! –

I-au spus lui Susanin ai săi inamici –

Zăpada ne-orbește și gerul străpunge!

Cu tine acolo noi nu vom ajunge!
Ne tragi azi pe sfoară, probabil, pe toți!

Dar tu să-l salvezi pe-mpărat n-ai să poți!

Chiar dacă orașul dorit e departe,

Oricum Mihail osândit e la moarte!

Condu – generos răsplătit tu vei fi!

Iar dacă ne minți, tu acum vei muri!

Din cauza ta hoinărim noi pe drumuri!

Dar ce e acolo? Vedem niște fumuri!

Susanin răspunde: -Un sat pare-a fi!

Și te va primi, de oriunde-ai veni!

Familia asta, deși țărănească,

E gata un oaspe oricând să primească.

Intrați, nu vă temeți! – Țărane, ești crud!

De mers mai avem, dar leoarcă sunt ud!

Eu nu mai țin minte o noapte ca asta.

Iar viscolu-i cea mai grozavă năpastă!

De vină-i ninsoarea, că eu lăcrimez! –

În prag a oftat un soldat polonez.

-Hei, puneți bucate și bine gătite!

De nu - iată săbii avem ascuțite!

Ca pentru cei dragi, de departe când vin,

Pe masă se pune și bere, și vin,

Și pâine, și sare, prosoape curate,

Și simple, dar foarte gustoase bucate...

În groaznica noapte tot vântul urla,

Iar o lumânare pe masă ardea.

Toți dorm în căsuță... Doar unu-nțelege –

Se pune la cale aici fărdelegea.

De-aceea se roagă sărmanul, plângând,

La sfânta icoană, din suflet dorind,

Să scape Hristos împăratul de moarte...

Când colo se-aude un zgomot la poartă.

Bătrânu-n ogradă tiptil a ieșit:

-Ah, tată, te caut! Aici te-am găsit!

E ger noaptea asta. Pe-aici hoinărește

Tot genul de lume. La noi te gândește!

Ni-i dor și ni-i frică! Dar dacă azi pleci,

Păi spune-mi doar, unde? Ne lași tu pe veci?

-Pesemne, Hristos te-a oprit lângă casă.

Băiete,-ți ordon: îndoiala o lasă

Și iute pe cal! Când ajungi la-mpărat,

Convinge-l să fugă el imediat!

Acum polonezii în gând îl omoară

Și pun gheara lor pe oraș și pe țară.

Speranța mea tu ești – timp însumi eu n-am.

Să-i spui – eu cu drag voi salva scumpu-mi neam.

Să-i spui – din capcană e doar o scăpare,

Și mâine acel, ce-l salvează azi, moare

Ucis de dușmani. - Tată, nu te grăbi!

De te vor ucide, cu noi ce va fi?

Mă tem eu, iar sora și mama oftează.

-Mă rog, ca Hristos să vă aibă în pază,

Așa vreau să fie, așa și va fi –

Pe-orfani Dumnezeu știe a-i ocroti.

Adio, băiete, deja-i dimineața.

Și nu uita – pentru meleag îmi dau viața!

Cu lacrimi în ochi fiul a-ncăleclat

Și fără să-ntrebe ceva, a plecat.

Deja semiluna din nori se ivește,

Și vântul cel aspru acu-ncetinește,

Și primele raze de soare-ncălzesc…

În casă dușmanii abia se trezesc

Și strigă: - Ia lasă a ta rugăciune!

E timpul plecării – acuma condu-ne! –

Cu zarvă mergeau polonezii prin sat.

Pădurea sălbatică i-a-nconjurat.

Susanin e sigur de drum... Dimineața

Doar raze de soare se văd printre ceață.

Ba ele se-ascund, ba din nou reapar,

Zâmbind printre crengi de castan și stejar.

Nimic nu se-aude, nimic nu se mișcă,

Zăpada-i reține și gerul îi pișcă.

Doar corbul se-aude, cum zboară flămând,

Necaz trecătorului iar prevestind.

Nimic nu se-aude: nici bocet, nici scuză -

Soldații urmează a lor călăuză.

Se lasă conduși de vicleanul bătrân

Și-n sălbăticie cu toții ei vin,

Acolo nu intră o rază de soare...

Deodată cărarea din ochi le dispare!

Copacii perete din crengi au format,

Peretele-acesta i-a înconjurat,

Se uită în jur, dar nu văd nici un suflet,

Încearcă s-asculte – n-aud nici un sunet.

-Mișelule! zi – încotro  ne-ai adus?

-Aici vă e locul! – eroul a spus.

-Puteți să ucideți! sunt gata de moarte!

De-aici, însă, nu veți ajunge departe!

Deja bucuroși – plaiul  am să vi-l vând?

Puneți-vă-n cui pofta - nici nu am de gând!

Și nu căutați! Fiecare om știe,

Că patria-i cea mai de preț bogăție!

-Așa deci?! – dușmanii strigau-nfuriați –

Aici te ucidem! -  Să nu speriați!

Căci dacă o singură patrie are

Un om, păi cu zâmbet el pentru ea moare!

Mă credeți pe mine acum trădător?

Posibil, că sunt! Dar sunt gata să mor!

-Atunci vei muri! Cel ce moare, nu-nvinge! –

În câteva clipe zăpada-i în sânge –

Aici, trădătorule, capeți sfârșit! –

Și iată eroul a fost prăbușit.

Dar sângele său, care-i roșu ca para,

A curs, când salva împăratul și țara!